Culoarea,  defapt nonculoarea neagra ma acoperă și învelește ca o plapuma sub care se ascunde un trup rece și gol.  Ma acoperă încet și îmi da starea de îngrijorare sufleteasca și liniște trupeasca.
       Întunericul nopții se apropie cu pași repezi iar eu,  eu nu ma mai chinui sa ma lepăd de ea ci aștept sa ma afund cu toată ființa mea ,  sa ii simt tăcerea și apăsarea care ma înconjoară. Ma simt panicata și singura dar,  si melancolica,  gânditoare,  câtuși de puțin realista.  Simt cum toate gândurile mele se învârt și se bat cap în cap,  încerc sa le înțeleg,  sa le deduc,  sa îmi răspund la cele 100 de întrebări puse pe timp de ziua, dar,  raza de lumina care apare strica toată armonia din capul meu și tot războiul din inima mea.